Graniţa fermecată

După ce am auzit tot felul de zvonuri cum că în Ungaria s-ar găsi aproape în fiecare sat necăjit câte un ştrand de toată frumuseţea, iar în oraşele ceva mai răsărite adevărate aqua-park-uri, am decis să verific pe pielea mea, la propriu, aceste zvonuri fantasmagorice.
Şi ce am descoperit? Am parcat în primul sat după graniţă, după unii cică ar fi cel mai sărac sat din Ungaria, din care lumea se cam mută mai spre vest. Parcarea, plină de maşini cu numere de România. Ştrandul, 85-90% români. Curat, întreţinut, frumos, verdeaţă, apă curată, lume multă.
Întrebarea mea este ce aparate au pus ăştia la graniţă de îi schimbă pe români la intrarea în ţara lor? Adică de ce dintr-o dată românul nostru neaoş nu mai aruncă pe jos, nu mai pune manele pentru toată lumea, nu mai împrospătează bazinele cu fluidele proprii (pentru că, credeţi-mă, se simte diferenţa).
Dacă nu ne fac ăştia nici un fel de vrăji la graniţă, înseamnă că răspunsul tre să fie altundeva. O variantă ar fi că se face o selecţie, şi anume vin aici cei cu maşină şi cu bani (e undeva echivalentul a 7.5 RON intrarea). Nu prea cred în varianta asta, pentru că elimină doar boschetarii, în rest nimeni nu a demonstrat că cei cu bani sunt dintr-o dată şi bine crescuţi.
O altă variantă e că atunci când ceva e curat şi frumos, îţi vine mai uşor să-l păstrezi curat şi frumos.
Şi în fine, o a treia, legată de a doua, este că administratorii ştrandului păstrează totdeauna o curăţenie exemplară, în care micile excepţii trec neobservate şi remediate prompt.

Aştept opinii. Aştept şi provincia, dacă e musai.